Crezi ca esti as in injuraturi? Vezi cum putea lumea sa se umileasca pe timpul Regelui Mihai si ce cuvinte foloseau!

Atacam astazi un subiect tabu, dar pierdut in istoria lingvisticii romane: ce cuvinte obscene se foloseau in trecut.
Intr-un atlas lingvistic pastrat la Biblioteca Academiei Romane, volum scos sub conducerea lui Sextil Puscariu (filolog si lingvist, istoric literar, pedagog, cronicar muzical si teatral, publicist şi academician roman de origine aromana) si publicat sub patronajul Majestatii Sale, Regele Mihai I al Romaniei, sunt mentionati termenii obsceni ai vremii si in care isi au originea injuraturile de astazi.

Astfel in anii 40, cele mai des folosite injuraturi la nervi erau: „futu-i sfintu lui, futu-i Dumnizau lor, maria lor, futu-i fanina lui, sa-l omoara dracu, sa-l calce iuda, futu-z maria ta, futu-d-muierea-n cur, suduie si de dumnezau s.a.md.” Observam aici ca marea majoritate a ocarilor faceau referire directa la divinitate si la femei, lucru care nu s-a schimbat prea mult nici in zilele noastre.

Mergand mai departe, acum mai bine de 80 de ani, romanii foloseau urmatorii termeni cand se refereau la penis: „rusine, trup, membru, hadarag, marfa, treaba, daravela, sramula, putzca, scula omului, partea rusinoasa dinainte, madarag, hodrobreninte”. Conform atlasului lingvistic, in functie de zonele tarii, erau folosite alte denumuri pentru a face referire la prohabul mascului.

Pentru organele sexuale femeiesti, romanii anilor ’40 foloseau cuvinte precum: „Nascutu femeilor, trup, nastire, rusine instrumentu, pasarica, pasarica, pipoasca, babura, vijoiu, javra, unialta muiereasca” .

Poate cele mai interesante alatura de cuvinte sunt cele care descriau sexul intre parteneri. Pentru acestea, romanii foloseau urmatoarele exprimari, care mai de care mai colorate. „Am avut sambra cu muierea, am avut pat, am umblat la ia, mi-am facut triaba cu muierea, am ticnit, m-am suit pe nevasta, m-am avut bini cu ia, a facut lucrul ala pe care-l fac tat oamenii, sa fase treaba, s-o culcat”.

Curvarii vremii erau numiti de gura targului ca fiind „blastamat rau naravit, corhalau, landrau ,uom da i draga lume, cine, derbidieu, stricat de fomei,ii uom slab, umblam blastamatii, flecar”.

Violul era catalogat in felul urmator: „o facut-o de rusine cu sila, o pris-o cu puterea, o cufuluit-o, o necajit-o fara voie, o-mblatit-o, i-o facut triaba cu di-a musai, o facut ris dintr-insa, o futut-o cu sila”.

Conform Atlasului pastrat la Biblioteca Academiei, onania era numita: „ii da din mina, biratura, s-o freaca sa-I viie samanta, uo borasti,ii da la git ca să sloboaza”.

Acum mai bine de 80 de ani, cand vroiau sa se refere la menstruatie, romanii foloseau cuvinte precum: „are rinduri, soroc, pkisa singe, regula, curzere de size, pacati fimeiesti, is hide pa camesa, vine pa luna, boala lumiasca, flori, sa curata”.

(sursa foto: vice.com)

Ianis Popescu